Stiu ca este o dorinta a multor parinti: Sa ne vedem copilasii ca se bucura de vară, de vacanta, ca intra in apa la mare sau in piscina, ca se dau pe tobogane sau orice altceva.

Dar, de multe ori, lucrurile nu ies asa cum ne imaginam, deoarece si micutii noștri au frici sau sunt timizi. Si este si cazul nostru, cu Leo (2,4 ani). El isi doreste sa faca anumite lucruri, dar este extrem de timid.
Cum am făcut sa ajunga de la fricos si timid la un baietel MEGA curajos si entuziasmat? ⬇️
Am realizat asta cand avea 2 ani si am mers de ziua lui in Dubai. Primele 3 zile nu s-a apropiat de mare, piscina, tobogane nici vorba, ba chiar si de nisip se temea. Eram super frustrata si imi doream sa se joace. Dar intai am fost nevoita sa schimb ceva in interiorul meu. Am acceptat situatia, am zis OK, facem ce lui ii aduce bucurie, vacanta este frumoasa oricum. Desi simteam ca i-ar fi placut tot ce am zis mai sus. Dar a trebuit SA ACCEPT.

APOI, din noua stare, de acceptare si recunostinta, a aparut solutia. La vremea respectiva Leo era pasionat de ciocane, surubelnite, bormasini. Am luat ciocanul, am intrat cu el in piscina si am inceput “sa repar” suruburile de la niște stropitori din piscina. Intr-un minut Leo era langa mine, IN APA!
I-am aratat apoi ca si toboganele au suruburi. Ne-am dat IMPREUNA pe tobogan, dar ciocanul S-A DAT PRIMUL. Asa a pornit totul. De atunci a inceput distractia.
Acum, in Turcia, desi este mic, a tinut minte cate ceva cred, nu s-a mai temut atat de tare.
Pasiunea lui acum sunt EXCAVATOARELE. Cum ar veni, joaca cu excavatoarele este principala lui valoare. Si sariturile, caci a invatat sa sara. Grija mea este sa stiu ce ii place cel mai mult si apoi “profit” de asta.

In ultimul video din postare vedeti cum ma dau cu Leo pe ditamai toboganul. Asta doar pt ca excavatorul s-a dat primul. Am si cazut si am intrat si de buna voie cu capul la fund. Si excavatorul face asta, deci nu ne-am speriat.
Apoi legat de SARITURI: am intrat sa sarim in valuri, ne-am urcat pe scena la mini disco, sa putem sari de pe scena si tot asa… Ideea este sa legam noua activitate de VALOAREA LUI PRINCIPALA.
Prima data cand i-am spus sa intram in mare, sa sarim in valuri, a vrut. Apoi s-a speriat. Valurile erau cam mari si intrarea in mare cam abrupta. Toata ziua nu a mai intrat. Si nu ma lasa nici pe mine sa intru in apa. Dar am intrat cu Arthur fara sa ma vada si m-a vazut direct in apa, sarind cu Arthur. Apoi a vrut si el si nu s-a mai temut dupa aceea deloc.
Mai este un video in postare cand sta in piscina singurel, iar apa ii ajunge pana la gat. Iese si sare singur in apa. 😱
Si sa nu uitam ca vorbim despre un copilas care nici nu voia sa atinga apa din mare sau piscină.
Lui Leo ii place sa se joace cu copiii, sa ii analizeze, sa invete de la ei, insa este foooarte timid. La MINI DISCO in Turcia (adica o droaie de copii care tipa, canta, danseaza pe scena), ma asteptam sa nu stea nici 3 minute. Muzica este foarte tare, sunt lumini, copii care alearga, sar, danseaza, tipa, COPLESITOR pentru un copil timid, cu alte cuvinte.
Dar am zis sa incerc…
“-Mami, ai vrea si tu sa te urci pe scena cu mami si sa sarim împreună?
-Nu… DA! DAAAAAA!”
Si am mers la Mini Disco pe fiecare seara. Si chiar a invatat si el sa danseze. Si apoi la alta terasa, a vazut o scena si a vrut si acolo, sa dansam impreuna.
DAR, nu il fortez niciodata, nu vrea, aia e. Mai incerc sa ii explic, nu reușesc, nu este nicio problema. Cum nu am reusit sa il facem sa stea in barcuta, sa il plimbam prin piscina. Nu vrea. L-a plimbat el pe Cosmin intr-o barcuta de bebelusi… 🤣🤣
Nu il trimit singur, daca el vrea cu mine. Ii explic, daca nu vrea, renunt. Pe toboganele de copii mici nu s-a dat singur, deoarece eu nu aveam voie cu el si el s-a temut. S-a dat o data, erau prea abrupte si nu s-a mai dat. Cu mine si-ar fi dorit, dar nu am avut ce face. De asta ne-am dat pe cele mari…
Cu ce sa ramanem din asta?
- Legi noua activitate de valoarea principala a copilului, oricare ar fi ea (papusi, excavatoare, ciocane, orice).
- Nu fortezi, nu iei copilul si il arunci in apa ca isi invinge teama… O sa ii creezi o teama si mai mare si se strica si increderea dintre voi.
- Ii explici tot timpul ce se intampla, ca este in siguranta cu tine, sa aiba incredere in tine, ca si tu ai in el, plus ca sunetele nostime ajuta mereu (like yuhuuuu, aventura strigati uraaaa, yeeeey sau ce vreti voi).

Mai exista si timpul, sunt sanse ca, odata cu trecerea anilor, copilasii sa se schimbe singuri, sa nu mai fie atat de timizi, sa nu se mai teama de apa. Doar ca exista intotdeauna si alta varianta.
Eu asa am facut. Azi l-am facut pe Leo sa mănânce paste (stiu, majoritatea copiilor mananca paste, insa Leo, NU). Am cumparat impreuna ce paste a vrut el, ca sa se joace cu excavatorul cu ele. I-am zis ca se mananca. A vrut sa manance nefierte, i-am explicat, i le-am facut si apoi a mancat 😅.
Si, in final, vreau sa spun ca, legatura dintre mine si Leo dupa vacanta asta a atins un nou nivel.
La Arthurash deocamdata nu avem problema asta, a fost extrem de curajos, nu s-a temut de apa deloc, dar si daca se schimba ceva, acum stim ce avem de facut… ❤️
Astept sa imi povestesti si experientele tale in comentarii, aici sau pe insta si daca te-a ajutat articolul meu. 🤗
